ELECTROGLOTOSPECTROGRAFÍE s. f. Metodă de stabilire a compoziției armonice a semnalelor vorbirii prin analiza impulsurilor obținute cu electroglotograful. – Din fr. électroglottospectrographie. Vezi definitia »

PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition. Vezi definitia »

TURÁȚIE s.f. 1. (Tehn.) Mișcare circulară a unei piese în jurul unui ax. 2. (Fiz.) Porțiune din mișcarea circulară continuă a unui corp; rotație unică, completă; tur (1). [Gen. -iei. / < tur]. Vezi definitia »

OSTEOPLASTÍE s. f. restabilire pe cale chirurgicală a unui os distrus, cu fragmente osoase, cu metal sau material plastic. (< fr. ostéoplastie) Vezi definitia »

FENOMENOLOGÍE s. f. 1. studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu. 2. (la Hegel) descrierea istoriei spirituale a conștiinței, care se ridică de la certitudinea senzorială la „știința absolută”. 3. curent filozofic idealist, întemeiat de E. Husserl, care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. (< fr. phénoménologie) Vezi definitia »