BUFONERÍE s.f. Vorbă, gest de bufon care provoacă râsul; glumă, poznă, caraghioslâc. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie]. Vezi definitia »

DISTRIBÚȚIE s.f. 1. Distribuire. ♦ Felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; (p. ext.) totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru. 2. Totalitatea organelor unei mașini care comandă automat diferite faze de funcționare ale acesteia. 3. (Lingv.) Ansamblul pozițiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază. [Gen. -iei, var. distribuțiune s.f. / cf. fr. distribution, lat. distributio]. Vezi definitia »

METODOLOGÍE s. f. 1. parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor în știința modernă; știință și teorie despre metodă. 2. ansamblul metodelor de cercetare într-o anumită știință. (< fr. méthodologie) Vezi definitia »

ETNOIATRÍE s. f. disciplină etnologică care se ocupă cu cunoașterea și explicarea datinilor, obiceiurilor și practicilor medicale populare. (< etno- + -iatrie) Vezi definitia »

PLEZANTERÍE, plezanterii, s. f. (Livr.) Lucru amuzant; vorbă, discuție ușoară, amuzantă. – Din fr. plaisanterie. Vezi definitia »