ORTOTROPÍE s. f. însușirea unui corp de a fi ortotropic, ortotropism. (< fr. orthotropique) Vezi definitia »

ANOXÍE s. f. Tulburare patologică provocată de scăderea, sub valorile normale, a oxigenului din țesuturile organismului, de diminuarea circulației sangvine etc. – Din fr. anoxie. Vezi definitia »

MISOLOGÍE s.f. (Liv.) Ură față de rațiune și demonstrația logică. [Gen. -iei. / < fr. misologie, cf. gr. misein – a urî, logos – rațiune]. Vezi definitia »

ANGIORAFÍE s. f. sudură a unui vas sangvin. (< fr. angiorrhaphie) Vezi definitia »

HIPOACUZÍE s.f. Slăbire a acuității urechii, a auzului; surditate. [Pron. -po-a-, gen. -iei. / < fr. hypoacousie, cf. gr. hypo – sub, akouein – a auzi]. Vezi definitia »