LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lernn. – Lemn + suf. -ar. Vezi definitia »

mărginár, mărgináră, mărginári, mărgináre, adj., s.m., s.n. (reg.) 1. (s.m.) mărginaș. 2. (s.n.) ceea ce se pune la margine: la sere, la scară, la butoi, la piuă, la gard etc. Vezi definitia »

peregrinár, peregrinári, s.m. (înv.) peregrin. Vezi definitia »

numar natural Vezi definitia »

TENTACULÁR, -Ă adj. 1. referitor la tentacule, cu tentacule. 2. care se întinde în maniera tentaculelor, în toate direcțiile. (< fr. tentaculaire) Vezi definitia »