Definita cuvantului zonă
ZÓNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice. ♦ Fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Porțiune delimitată dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei împrejurări speciale. ♦ (Silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. ♦ Spațiu de operații militare; (av.) porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixează piloților pentru lucru în aer. ♦ Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor părți din furnal. ♦ Întindere, extensiune a ceva. 3. Porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu zonă
AGRIMENSÚRĂ s. f. Tehnica măsurătorilor topografice și cadastrale simple ale terenurilor agricole. – It. agrimensura (lat. lit. agri mensura). Vezi definitia »
micsándră (micsándre), s. f. – Plantă (Matthiola incana). Origine nesigură. Pare să existe o anumită legătură cu micșunea (Philippide, Principii, 151; Tiktin), dar der. nu e clară. Vezi definitia »
AUTOSTRÁDĂ s.f. Șosea cu mare capacitate de transport rezervată exclusiv circulației autovehiculelor. [< it. autostrada]. Vezi definitia »
COVARIÁNȚĂ s. f. (stat.) media produșilor termenilor omologi a două variabile corelate. (< fr. cavariance) Vezi definitia »
SCORȚIȘOÁRĂ s. f. 1. Scoarța aromatică, de culoare roșcată-cenușie, a scorțișorului, folosită drept condiment și în medicină. 2. (Reg.) Vopsea roșie (obținută din lemnul unui arbore exotic). – Scoarță + suf. -ișoară. Vezi definitia »