ISTORIOGRÁF s.m. Persoană însărcinată oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiographe, lat. historiographus, cf. gr. historia – istorie, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

STAȚIOGRÁF s.n. (Mar.) Instrument de navigație pentru determinarea pe o hartă a poziției unei nave cu ajutorul a două unghiuri orizontale măsurate la trei repere costiere. [Pron. -ți-o-. / < it. staziografo]. Vezi definitia »

HIALOGRÁF s.n. 1. Instrument de gravat sticlă. 2. Instrument cu dispozitiv reglabil și părți transparente, servind pentru a desena mecanic perspectiva. [< fr. hyalographe]. Vezi definitia »

SOLARIGRÁF s. n. solarimetru înregistrator. (< fr. solarigraphe) Vezi definitia »

ODOGRÁF s. n. 1. curbă, suprafață, loc geometric al extremităților vectorilor, care reprezintă valorile unei funcții vectoriale. 2. traseul unui drum. (< fr. odographe) Vezi definitia »