ALAÍT s. n. Mineral rar, de culoare roșie, care se găsește în Asia Centrală. – Et. nec. Vezi definitia »

PORTCUȚÍT, portcuțite, s. n. Organ al unei mașini-unelte de așchiere care servește la fixarea în poziția dorită a unuia sau a mai multor cuțite, în vederea prelucrării pieselor. – Port¹- + cuțit (după fr. porte-couteau). Vezi definitia »

șuipuít, -ă, adj. (reg.; despre cai) cu păr puțin în coamă și pe coadă. Vezi definitia »

BIOLÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. bios „viață” + lithos „piatră”) s. n. Rocă sedimentară formată prin acțiunea complexă a organismelor vegetale (fitobiolite) sau animale (zoobiolite), în urma depunerii resturilor biogene după moartea acestora (acumularea de cochilii, spiculi de spongieri, alge calcaroase și frustule de diatomee). Poate fi caustobiolit (cărbuni, bitumene) și acaustobiolit (diatomite, calcare). Este utilizat ca generator de energie și în ind. mat. de constr. Vezi definitia »

BĂJENĂRÍT s. n. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări. Vezi definitia »