șovîrf (-fi), s. m. – Savur (Origanum vulgare). – Var. solovîrf, so(lo)vîrv. Sl. suchovrŭchŭ „vîrf uscat” (Candrea; Scriban), sb. suhovrh, cf. vîrf. – Der. sovîrvariță, s. f. (plante, Hypericum quadrangulum, Inula britannica, Betonica officinalis). Vezi definitia »

HALOMÓRF, -Ă adj. (Despre soluri) A cărui origine este influențată și caracterizată prin prezența sării. [< fr. halomorphe]. Vezi definitia »

PLESIOMÓRF, -Ă adj. (biol.; despre organisme) asemănător morfologic cu un alt organism. (< fr. plésiomorphe) Vezi definitia »

APOMÓRF, -Ă adj. (biol.; despre organisme) care rezultă din diviziunea unei anumite specii. (< fr. apomorphe) Vezi definitia »

IDIOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Cristalizat într-o formă cristalină proprie, perfectă. [< fr. idiomorphe, cf. gr. idios – propriu, morphe – formă]. Vezi definitia »