Definita cuvantului ștemuitor
ȘTEMUITÓR, -OÁRE, ștemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ștemuirea. 2. S. m. și f. Muncitor care ștemuiește. [Pr.: -mu-i-] – Ștemui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ștemuitor
EMITÓR s. n. unul dintre cei trei electrozi ai unui tranzistor. (< engl. emitter) Vezi definitia »
zor (-ruri), s. n. – 1. Urgență, nevoie. – 2. Violență, forță. – 3. Grabă, activitate febrilă. – Mr. zore, megl. zor. Tc. (per.) zor (Șeineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζόρι, alb., bg., sb. zor. – Der. zori, vb. (a sili, a constrînge, a grăbi; a accelera); zoriu, adj. (rapid, expeditiv); zoralie, s. f. (dans popular cu mișcări rapide), pe care Șeineanu îl derivă din tc. zorli, der. care pare der. interior, cu suf. expresiv -lie. Cf. zurliu. Vezi definitia »
TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor. Vezi definitia »
laminor, laminoare s. n. anus. Vezi definitia »
TRETIÓR, -OÁRĂ, tretiori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui tretin. Vezi definitia »