EXCLAMÁȚIE s. f. 1. cuvânt, propoziție, frază rostite cu o anumită modulație a vocii, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment; strigăt. 2. figură de stil prin care autorul exprimă, cu autorul unei exclamații (1), un sentiment puternic. (< fr. exclamation, lat. exclamatio) Vezi definitia »

PRONÁȚIE s. f. 1. mișcare de răsucire a mâinii spre interior (cu podul palmei în jos). 2. poziție aplecată. (< fr. pronation, lat. pronatio) Vezi definitia »

PREZÚMȚIE s. f. 1. părere întemeiată pe fapte aparente; presupunere; supoziție. 2. (jur.) recunoaștere a unui fapt ca autentic până la proba contrară. 3. părere prea bună despre sine; înfumurare, aroganță, infatuare. (< fr. présomption, lat. praesumptio) Vezi definitia »

PROTOIERÍE, protoierii, s. f. Protopopie. [Pr.: -to-ie-] – Protoiereu + suf. -ie. Vezi definitia »

HEROINOMANÍE s.f. Toxicomanie cu heroină. [Pron. -ro-i-. / < fr. héroïnomanie]. Vezi definitia »