ONCOGRAFÍE s.f. Reprezentare grafică a volumului, locului și configurației unui organ cu ajutorul oncografului. [Gen. -iei. / < fr. oncographie, cf. gr. onkos – masă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

păstáie (păstắi), s. f. – Teacă, coajă. – Var. păstare, păstău, înv. postaie. Mr. păstal’e, pistal’e. Origine îndoielnică. Mr. pare să indice prezența unui etimon lat. terminat în -alia; s-a propus *pistalia, din pistare „a urlui” (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur, BL, V, 109); *quassitalia, din quassare „a rupe” (Pușcariu, Dacor., III, 679); *pyxitalia, din pyxis „capsulă” (Giuglea, Dacor, X, 60); sau din alb. pištaië (Candrea). Nici una din aceste explicații nu pare suficientă. – Der. păstăios, adj. (cu păstăi, cu coajă). Din rom. provine rut. pastaja. Vezi definitia »

TITUBÁȚIE, titubații, s. f. (Franțuzism) Nesiguranță în mers și în mișcări. – Din fr. titubation. Vezi definitia »

NEOFILÍE s.f. Tendință, dorință pentru tot ceea ce este nou; tendință pentru schimbare (neprevăzută). [Pron. ne-o-, gen. -iei. / cf. it. neofilia < gr. neos – nou, philos – prieten]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »