BRÉCIE s. f. rocă detritică rezultată prin cimentarea grohotișurilor, a sfărâmăturilor altor roci dure. (< germ. Breccie, it. breccia) Vezi definitia »

trăncănáie, trăncănăi, s.f. (pop.; mai ales la pl.) 1. catrafuse. 2. (la sg.) vorbă goală. Vezi definitia »

TONOGRAFÍE s. f. procedeu tonometric de înregistrare grafică a tensiunii intraoculare. (< tonograf + -ie) Vezi definitia »

TEOMANÍE s.f. (Med.) Monomanie religioasă contemplativă; delir teologic. [Gen. -iei. / < fr. théomanie, cf. gr. theos – zeu, mania – nebunie]. Vezi definitia »

ORGANOGRAFÍE s. f. 1. (biol.) studiu și descriere anatomo-morfologică a organelor; organologie (1). 2. descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului lui de funcționare. (< fr. organographie) Vezi definitia »