URGISÍT, -Ă, urgisiți, -te, adj. 1. (Pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuții. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, desconsiderat. 2. (Înv.; adesea substantival) Nesuferit, rău, afurisit. ♦ Blestemat; necurat. – V. urgisi. Vezi definitia »

ZOIZÍT s.n. Silicat natural hidratat de calciu și de aluminiu din grupa epidotului, component al unor roci eruptive și metamorfice. [Sil. zo-i-] (din germ. Zoisit) Vezi definitia »

RUGINÍT, -Ă, ruginiți, -te, adj. 1. Acoperit, ros de rugină (I 1). ♦ Fig. Vechi, uzat. ♦ Fig. (Despre voce) Îmbătrânit; dogit. 2. Fig. (Adesea substantivat; despre persoane, idei, concepții etc.) Învechit, înapoiat, demodat. 3. (Despre plante) Atacat de rugină (II 1). ♦ Care are culoarea galben-roșiatică a ruginii. – V. rugini. Vezi definitia »

ISPRĂVÍT s. n. Faptul de a (se) isprăvi; sfârșit¹. – V. isprăvi. Vezi definitia »

UJUJÍT, -Ă, ujujiți, -te, adj. (Reg.) Uscat² (I 1). Vreascuri ujujite. – Cf. sl. usušiti. Vezi definitia »