CHIÓSTRO CHIOS-/ s. n. curte cu colonade a unei mănăstiri. ◊ loc închis cu ziduri. (< it. chiostro) Vezi definitia »

BUCCHÉRO s. n. categorie de vase etrusce din argilă afumată bătând în negru, cu scopul de a imita bronzul, ornamentate cu benzi în relief. (< it. bucchero) Vezi definitia »

PICR(O)- elem. „amar”. (< fr. picr/o/-, cf. gr. pikros) Vezi definitia »

NITRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) azot”, „azotic”, „(referitor la) radicalul nitric”. [Var. nitr-, nitri-. / < fr., it. nitro-, cf. lat. nitrum, gr. nitron]. Vezi definitia »

GABRÓ (GABBRÓ) s.n. Rocă eruptivă cu structură granuloasă folosită în construcții. – Din germ. Gabbro, fr., it. gabbro. Vezi definitia »