ÎNDRUMÁ, îndrumez, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrúm] – În + drum. Vezi definitia »

CURCÚMA s.f. Condiment de culoare galbenă, obținut prin măcinarea rădăcinii de curcuma (Curcuma domestica), utilizat mai ales drept colorant alimentar natural (în pastă de muștar, în amestecuri de condimente sau ca înlocuitor al șofranului). Vezi definitia »

șașmá (-ále), s. f. – (Mold., Dobr.) Plasă mala. Tc. șaçma. Vezi definitia »

BIBLIORÁMA s. f. titlu de rubrică cu conținut complex (cronici, comentarii, noutăți) din lumea cărții. (< biblio- + -rama²) Vezi definitia »

ARMÁ vb. I. tr. 1. A introduce un cartuș în camera de tragere a unei arme și a aduce percutorul în poziția de a lovi capsa. 2. A așeza, a fixa armătura de fier unei construcții de beton armat. ♦ (Mine) A consolida cu o armătură (o galerie etc.). 3. (Mar.) A echipa o navă cu cele necesare plecării în larg, a pune în serviciu (o navă). ♦ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompă etc. ♦ A pregăti ramele pentru a fi puse în furcheți sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare]. Vezi definitia »