ROȘCOVÁN, -Ă, roșcovani, -e, adj. (Adesea substantivat) (Cu fața) de culoare roșie; cu reflexe roșietice. [Var.: (reg.) roșcodán, -ă adj.] – Roșcă + suf. -ovan. Vezi definitia »

MERIDIÁN, -Ă I. adj. referitor la un meridian. ♦ cerc ~ = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (II, 1) și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță ~ă = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie ~ă = meridiana locului. II. s. n. 1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru. ♦ plan ~ = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului. 2. intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ♦ ~ ceresc = cercul mare din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului. 3. (în acupunctură) linie imaginară a suprafeței pielii care unește diferite puncte corespunzând unui anumit organ. II. s. f. 1. intersecție a unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ♦ (astr.) ă locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană. 2. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii. 3. canapea cu spătar și brațe inegale, care ține loc de șezlong. (< lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien) Vezi definitia »

LACETÁN, -Ă, lacetáni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. În vechime, membru al unei populații preromane iberice din Lacetania, regiune din Hispania Tarraconense, aflată în partea centrală a Cataloniei, cu nucleul stabilit în regiunea Bages. 2. Adj. Care aparține sau se referă la lacetani (1). (cf. sp. lacetano, cat. lacetà < lat. Lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menționați de Ptolemeu) [DRAE, GDLC] Vezi definitia »

ciocâldán, ciocâldáni, s.m. (reg.) fecior tânăr (de 17-18 ani); flăcăiandru, cătărigă. Vezi definitia »

ARMÁN (‹ tc.) s. n. 1. Arie¹ (1). 2. Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta. 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pînză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat. Vezi definitia »