TURN, turnuri, s. n. 1. Construcție prismatică sau cilindrică, clădită separat sau făcând parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai înaltă decât celelalte construcții. ◊ Turn de răcire = construcție de lemn, de piatră, de beton armat etc. în care apa dintr-o instalație termică complexă cedează o anumită cantitate de căldură, transmițând-o aerului înconjurător. Turn de sondă = turlă (2). Turn de extracție = construcție de suprafață situată deasupra gurii unui puț de mină și prevăzută cu diverse utilaje. Turn de apă = castel de apă. ◊ Expr. Turn de fildeș, denumește izolarea de viață, de realitățile înconjurătoare a unui scriitor, artist etc. ♦ (Rar) Coș de fabrică. 2. Tură². – Din germ. Turm. Vezi definitia »

MORN, -Ă adj. 1. (despre oameni), abătut, posomorât; sumbru. 3. (despre vreme) acoperit, întunecat. (< fr. morne) Vezi definitia »

FRATÉRN, -Ă adj. (Liv.) Frățesc; fraternel. [< lat. fraternus]. Vezi definitia »

FALÉRN s.n. (Ant.) Vin renumit produs în Campania (Italia); (astăzi) vin recoltat în împrejurimile Neapolului. [< lat. falernus, din Falernus – ținut în Campania]. Vezi definitia »

TÂRN² s. n. v. târnă. Vezi definitia »