flămấnd (flămấndă), adj. Care simte senzația de foame, înfometat. – Mr. flămunt, megl. flămund, istr. flămănt. – Lat. famelicus, cu l propagat (*flamelicus) sau expresiv, cf. 3415 și ulterior disimulat *flamen(i)cus; consoana finală ca în stîng. – Der. flămînjós, adj. (flămând); flămânjúne, s. f. (foame); flămânzáre, s. f. (Trans., deșert, parte a corpului unui animal); flămânzénie, s. f. (starea unei persoane care postește); flămânzí, vb. (a-i fi foame; a provoca foamea); flămânzícă, s. f. (plantă, Drama nemorosa); flămânzílă, s. m. (poreclă dată persoanelor veșnic flămânde). – [3419] Vezi definitia »

GRUND s. n. 1. Primul strat de material care se aplicĂ� pe suprafața unui corp sau a unei piese ce urmeazĂ� a fi vopsite. â�� strat de vopsea albĂ� care se întinde pe o pânzĂ� înainte de a o picta. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zidĂ�rie, peste care se aplicĂ� tencuiala propriuâ��zisĂ�. -Din germ. Grund Vezi definitia »

Cand nu te simti bine, asemenea starilor pe care le traieshti cand esti foarte bolnav. Vezi definitia »

DIPLOMÁND, -Ă s. m. f. cel care își pregătește lucrarea de diplomă. (< germ. Diplomand) Vezi definitia »

SCUND, -Ă, scunzi, -de, adj. (Despre ființe) De statură mică; scurt, mărunt. ♦ (Despre lucruri) De înălțime mică, puțin înalt; jos. – Din sl. skondŭ. Vezi definitia »