PARTÍȚIE s. f. 1. diviziune, separare. 2. (mat.) descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ◊ (inform.) zonă din memoria internă alocată unei lucrări pe durata prelucării sau unor componente ale sistemului de operare. 3. (lingv. mat.) clasificare a cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. (< fr., engl. partition, lat. partitio) Vezi definitia »

SANITÁȚIE s.f. Ansamblu de măsuri pentru asanarea mediului. [< engl., fr. sanitation, cf. lat. sanitas]. Vezi definitia »

-CHEILÍE elem. cheli(o)-. Vezi definitia »

loviluție, loviluții s. f. (glum.) lovitură de stat prezentată opiniei publice internaționale drept revoluție populară. Vezi definitia »

párie², párii, s.f. (reg.) încheiere a unui pariu; pariere. Vezi definitia »