MEGALODÓNT, -Ă I. adj. cu dinții mari. II. s. n. pl. lamelibranhiate herodonte fosile cu cochilia groasă, având pe fiecare valvă doi dinți groși. (< engl. megalodont) Vezi definitia »

SUPRACURÉNT s. m. curent a cărui intensitate depășește intensitatea nominală a curentului circuitului prin care trece. (< supra¹- + curent) Vezi definitia »

SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, adj. (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊ Consoană siflantă sau sunet siflant (și substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant. Vezi definitia »

INCLEMÉNT, -Ă adj. neiertător, nemilos; aspru. (< fr. inclément) Vezi definitia »

CONCORDÁNT, -Ă adj. Care concordă. ◊ Noțiuni concordante = noțiuni ale căror sfere coincid integral sau parțial; (geol.) strate concordante = strate dispuse paralel unele peste altele. [< fr. concordant, it. concordante]. Vezi definitia »