LIGATÚRĂ s. f. 1. legare cu un fir de ață ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul însuși. 2. (poligr.) semn grafic care conține mai multe litere; logotip. 3. (în notația muzicală vocală) grup de note legate printr-o linie care se referă la o singură silabă. (< fr. ligature, lat. ligatura) Vezi definitia »

CRÍMĂ s. f. 1. violare a legii penale, care se pedepsește cu detenție riguroasă, muncă silnică, temniță grea, moarte etc.; omor. ♦ ~ de război = acțiune săvârșită de membrii unor forțe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internațional care reglementează legile războiului; ~ contra umanității = atrocități recunoscute pe plan internațional ca violând legile elementare ale umanității. 2. nelegiuire, fărădelege. ◊ păcat. (< fr. crime) Vezi definitia »

MIELOFIBRÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune caracterizată printr-o transformare fibroasă a măduvei spinării. [Pron. mi-e-. / < fr. myélofibrose]. Vezi definitia »

SPONGIÓZĂ s.f. (Med.) Leziune microscopică a țesutului conjunctiv subcutanat, cu aspect spongios. [Pron. -gi-o-. / < fr. spongiose]. Vezi definitia »

POVÁȚĂ, povețe, s. f. (Pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială. ◊ Loc. adj., adv. De povață = ca îndrumător, ca ghid. ♦ Persoană care îndrumează, sfătuiește pe cineva. – Cf. pol. powodca „conducător”. Vezi definitia »