PRESIÚNE, presiuni, s. f. 1. Forță care apasă (uniform și perpendicular) pe unitatea de suprafață a unui corp; mărime fizică egala cu raportul dintre valoarea acestei forțe și aria suprafeței corpului respectiv; apăsare. ◊ Presiune atmosferică = presiune pe care o exercită atmosfera asupra suprafeței pământului și a corpurilor situate pe ea. 2. (În sintagma) Presiune arterială = tensiune. 3. (Bot.; în sintagma) Presiune radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină și tulpină. 4. Fig. Constrângere (morală, economică, politică, socială) exercitată asupra cuiva. ♦ (Rar) Stare de apăsare sufletească. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression. Vezi definitia »

DEZERȚIÚNE s.f. Dezertare. [Pron. -ți-u-. / < fr. désertion]. Vezi definitia »

FOLIAȚIÚNE s. f. v. foliație. Vezi definitia »

ANAXIMENE (ANAXIMENES) (c. 585-c. 525 î. Hr.), filozof grec presocratic. Originar din Milet. A numit principiul lucrurilor aer, asigurîndu-i, prin dubla mișcare de condensare și rarefiere, unitatea dinamică. Vezi definitia »

e pe vine expr. (glum.) vine imediat!; trebuia să apară din clipă-n clipă! Vezi definitia »