Definita cuvantului vocație
VOCÁȚIE s.f. 1. Aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (Jur.) Vocație succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. [Gen. -iei, var. vocațiune s.f. / cf. fr. vocation, lat. vocatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vocație
IMPREGNÁȚIE, impregnații, s. f. (Geol.) Distribuție neregulată a unor substanțe minerale în masa rocilor. – Din fr. imprégnation. Vezi definitia »
NEFRECTOMÍE s. f. ablațiune a unui rinichi. (< fr. néphrectomie) Vezi definitia »
AUTOCOLIMÁȚIE s. f. corectare mecanică, prin intermediul unui dispozitiv, a erorii de colimație a unei lunete topografice. (< fr. autocollimation) Vezi definitia »
nostalgie, nostalgii s. f. (pub., peior.) regret față de regimul comunist. Vezi definitia »
HIPERFÚNCȚIE s. f. (med.) activitate exagerată a unui organ, aparat sau țesut. (< fr. hyperfonction) Vezi definitia »