Definita cuvantului vocație
VOCÁȚIE s.f. 1. Aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (Jur.) Vocație succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. [Gen. -iei, var. vocațiune s.f. / cf. fr. vocation, lat. vocatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vocație
PSIHOCHINEZÍE s. f. mișcare comandată psihic, fără contact. (< fr. psychokinesie) Vezi definitia »
TERFĂRÍE, terfării, s. f. (Reg.) Masă dată de părinții mirelui, cu ocazia căreia mireasa face daruri socrilor și cumnaților. – Din terfar (puțin folosit, < tearfă) + suf. -ie. Vezi definitia »
DOMINÁȚIE, dominații, s. f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio. Vezi definitia »
OMATIDÍE s. f. fiecare element vizual care intră în alcătuirea ochilor compuși ai insectelor. (< fr. ommatidie) Vezi definitia »
COLEMÍE s. f. trecere a bilei în sânge. (< fr. cholémie) Vezi definitia »