SÚRLĂ, surle, s. f. 1. Instrument muzical popular de suflat, în formă de fluier, cu mai multe orificii și cu ancie dublă, întrebuințat în trecut mai ales în armată. ◊ Loc. adv. Cu surle = cu zgomot mare, cu scandal. 2. (Reg.) Râtul porcului; p. ext. porc. 3. Colibă (în câmp), de obicei improvizată, de formă conică, construită din pari de lemn și acoperită cu stuf, paie, fân sau coceni. – Din scr. surla, bg. zurla. Vezi definitia »

SPIROCHETÓZĂ, spirochetoze, s. f. Boală infecțioasă provocată de spirocheți. – Din fr. spirochétose. Vezi definitia »

muncélniță, muncélnițe, s.f. (înv.) loc de tortură, de chin. Vezi definitia »

AGROBOTÁNICĂ s. f. studiul plantelor agricole. (< fr. agrobotanique) Vezi definitia »

sigureálă s.f. (înv.) siguranță, securitate, apărare, asigurare, protecție, protejare. Vezi definitia »