ÎNTĂRÍRE, întăriri, s. f. Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. ◊ Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. ♦ (Înv.) Act legalizat. – V. întări. Vezi definitia »

care contine grupari OH, hidroxil. Vezi definitia »

VÂJEIETOÁRE s. f. v. vâjâitoare. Vezi definitia »

Însușire, starea a ceea ce este umed, umezeală Vezi definitia »

BULONÁRE s.f. Acțiunea de a bulona și rezultatul ei; bulonaj. [< bulona]. Vezi definitia »