Definita cuvantului umoare
UMOÁRE s.f. 1. Lichid în care se scaldă celulele organismului. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent în care se află camera anterioară a ochiului; umoare vitroasă = masă gelatinoasă care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. (Liv.) Dispoziție sufletească de moment. ♦ Dispoziție obișnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament. [Cf. lat. humor, fr. humeur, it. umore].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu umoare
LUPÁRE s. f. (Reg.) Umflătură, tumoare care crește pe corpul omenesc, sub piele. – Din lup. Vezi definitia »
CLASICIZÁRE s.f. Acțiunea de a clasiciza și rezultatul ei. [< clasiciza]. Vezi definitia »
PUPINIZÁRE, pupinizări, s. f. Operație de mărire a inductivității unui circuit de telecomunicații, prin montarea în serie a unor bobine. – După fr. pupinisation. Vezi definitia »
COINTERESÁRE, cointeresări, s. f. Acțiunea de a cointeresa și rezultatul ei. [Pr.: co-in-] – V. cointeresa. Vezi definitia »
CAROL CEL MARE (CHARLEGMAGNE) [șarləmáñ], rege al francilor (768-814) și împărat al Occidentului (800-814). Cel mai de seamă reprezentant al dinastiei Carolingilor. A purtat războaie cu saxonii, bavarezii, longobarzii, arabii, avarii, slavii ș.a., lărgind considerabil hotarele statutului său, pentru apărarea căruia a înființat mărci de graniță (Altmark, Ostmark, marca spaniolă ș.a.); a reformat administrația, justiția, armata și a sprijinit cultura și biserica. Domnia lui C. a marcat o etapă importantă în cristalizarea relațiilor feudale în Europa apuseană. Vezi definitia »