EVOLÚȚIE s.f. 1. Evoluare, dezvoltare, schimbare, transformare. 2. (spec.) Proces cu caracter istoric constând mai ales într-o formă a dezvoltării, care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. 3. Desfășurare, curs. 4. Mișcare largă (mai ales circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, de un avion etc. [Var. evoluțiune s.f. / cf. fr. évolution, it. evoluzione, lat. evolutio]. Vezi definitia »

BOLOMETRÍE s. f. măsurare a intensității radiațiilor. (< fr. bolométrie) Vezi definitia »

BAZOFOBÍE s.f. Teama morbidă de a cădea din mers. [Gen. -iei. / < fr. basophobie, cf. gr. basis – mers, phobos – frică]. Vezi definitia »

CISTOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a vezicii urinare. [Gen. -iei. / < fr. cystoplégie]. Vezi definitia »

POLENIZÁȚIE s.f. Polenizare. [Gen. -iei, var. polinizație s.f. / cf. fr. pollinisation]. Vezi definitia »