Definita cuvantului virtute
VIRTÚTE s.f. 1. Calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etc; perfecțiune morală. ♦ Castitate, curățenie. ♦ Înclinație specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. În virtutea... = pe baza, ca urmare a ... [< lat. virtus, cf. fr. vertu, it. virtù].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu virtute
vecinătáte s. f., g.-d. art. vecinătắții; pl. vecinătắți Vezi definitia »
INDISPENSABILITÁTE s. f. însușirea, starea a ceea ce este indispensabil. (< fr. indispensabilité) Vezi definitia »
PONDERITÁTE s.f. (Fiz.) Greutate specifică. [Cf. fr. pondérité]. Vezi definitia »
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, o emisiune radiofonică ori de televiziune primită de la alt post; a realiza o retransmisie. – Re1- + transmite (după fr. retransmettre). Vezi definitia »
FEUDALITÁTE s. f. (Rar) Feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudalità, fr. féodalité. Vezi definitia »