Definita cuvantului miscări
miscări lente de înăl are sau de coborâre a unor păr i din scoar a terestră, fără a deranja structura stratelor; când acestea sunt pozitive, are loc retragerea apelor si extinderea suprafe elor continentale; cand epirogenezele sunt negative, are loc înaintarea apelor peste uscatul în coborâre. â?? [Sursa: M. Ielenicz si colaboratorii, 1999, Dic ionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucuresti]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu miscări
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria. Vezi definitia »
DIOSCÚRI s. m. pl. (mit.) supranumele a două divinități străvechi (Castor și Polux), frați gemeni, patroni ai tineretului și ai exercițiilor fizice. (< fr. dioscures) Vezi definitia »
dvorí (-résc, -ít), vb. – 1. A servi. – 2. A sta la curte, a duce viață de curtean. – 3. A munci. – 4. A aștepta. Sl. dvoriti „a servi,” de la dvorŭ „curte”. – Der. dvorbă, s. f. (serviciu la curte), din sl. dvorĭba „adunare”; dvorean, s. m. (curtean; slujbaș al domnitorului). Sînt cuvinte înv., cf. vorbă, vornic. Vezi definitia »
BATHORI, familie de nobili maghiari din Transilvania. Mai importanți: 1. Ștefan B., voievod al Transilvaniei (1479-1493); a participat la lupta de la Cîmpul Pîinii (1479) împotriva turcilor. 2. Ștefan B., voievod (1571-1576), apoi principe (1576-1583) al Transilvaniei și rege al Poloniei (1575-1586). A dus o politică de supunere față de turci. 3. Sigismund B., principe al Transilvaniei (1581-1597, 1598-1599, 1601). A aderat la Liga Sfîntă; considerîndu-se suzeran al Moldovei și Țări Românești, a susținut lupta împotriva turcilor; a fost înfrînt decisiv la Guruslău (1601) de Mihai Viteazul. 4. Andrei B., cardinal și principe al Transilvaniei (1599). A fost învins de Mihai Viteazul la Șelimbăr (1599). Vezi definitia »
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. Tranz. A bate un teren spre a-l face tare și neted; a bătuci. ♦ Refl. A se umple de bătături (2). – Din bătătură. Vezi definitia »