COMÁRNIC, comarnice, s. n. 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani. 2. Adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului. 3. Poliță, scândură sau leasă de nuiele pe care se pune cașul la uscat. – Din bg. komarnik. Vezi definitia »

SPECÍFIC, -Ă adj. Propriu unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinctiv. ♦ Care se raportă la o unitate. // s.n. Caracterul propriu, particular (a ceva sau al cuiva); notă distinctivă. ♦ Specific național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale. [Cf. fr. spécifique, it. specifico]. Vezi definitia »

ZETÉTIC¹, -Ă, zetétici, -e, adj. (Fil.) Referitor la metodele de cercetare pentru a descoperi rațiunea și natura lucrurilor. (din fr. zététique) [morf. DOOM] Vezi definitia »

CÚBIC, -Ă I. adj. referitor la cub; în formă de cub. ♦ sistem ~ = sistem de cristalizare care prezintă câte patru axe de simetrie. II. s. f. (mat.) curbă de gradul al treilea. (< fr. cubique) Vezi definitia »

MENORÁGIC, -Ă adj. Referitor la menoragie. [< fr. ménorragique]. Vezi definitia »