Definita cuvantului ocnă
ÓCNĂ, ocne, s. f. 1. Mină (mai ales de sare); salină. ◊ Expr. (Adverbial) Sărat ocnă = foarte sărat, prea sărat. 2. Închisoare pentru cei condamnați la muncă silnică în saline; p. gener. închisoare, pușcărie. ♦ Pedeapsă executată într-o astfel de închisoare. – Din sl. okno „fereastră”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocnă
DÓDĂ, dóde, s. f. 1. (Banat, Olt.) Termen cu care se adresează cineva surorii mai mari. 2. (Trans.; în limbajul copiilor) Mână. 3. (Mold.) Termen cu care se adresează copiii fetelor sau femeilor nemăritate. (creație expresivă proprie copiilor, la fel ca și cocă; după Candrea, sensul 3. ar trebui pus în legătură cu sb. dodola = paparudă (1.) (> (Banat) dodolă), iar, după Scriban, sensul 1. e o variantă a lui dadă) Vezi definitia »
șúlcă, șúlci, s.f. (reg.) pământ umed folosit la astuparea găurilor în care s-a pus exploziv, înainte de detonație. Vezi definitia »
TURGESCÉNȚĂ s.f. 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut datorită acumulării de lichide (sânge, limfă etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sanguine sau limfatice. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. [< fr. turgescence, cf. lat. turgere – a se umfla]. Vezi definitia »
ANTROPOGENÉZĂ s.f. Parte a antropologiei care studiază evoluția și dezvoltarea omului; procesul apariției și dezvoltării omului, speciei umane; antropogenie. [Cf. fr. anthropogenèse, germ. Anthropogenese < gr. anthropos – om, genesis – origine]. Vezi definitia »
oșteáză, oștéze, s.f. (reg.) 1. cartier al unui oraș, mahala. 2. grup de case la marginea satului. Vezi definitia »