Definita cuvantului omogenitate
OMOGENITÁTE s. f. Însușirea de a fi omogen. ♦ Însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleași dimensiuni în cei doi membri ai săi. [Var.: omogeneitáte s. f.] – Din fr. homogénéité, lat. homogeneitas. Cf. omogen.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu omogenitate
INSENSIBILITÁTE s.f. Lipsă de sensibilitate; (fig.) nepăsare, indiferență, răceală. [Cf. fr. insensibilité]. Vezi definitia »
iute Vezi definitia »
EXCENTRICITÁTE s. f. 1. (mat.) însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri. ◊ raport constant al distanțelor de la un punct al unei conice la focar și la directoarea corespunzătoare. 2. (tehn.) distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru. ◊ asamblare defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice. 3. originalitate, extravaganță; excentrism. (< fr. excentricité) Vezi definitia »
VIETÁTE, vietăți, s. f. Ființă, viețuitoare. [Pr.: vi-e-] – Viu + suf. -ătate. Vezi definitia »
CĂLĂRÉȘTE adv. (Rar) Călare. – Călare + suf. -ește. Vezi definitia »