Definita cuvantului omolog
OMOLÓG, -OÁGĂ, omologi, -oage, adj., s. m. 1. Adj. (Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată) Care corespunde, care se află în corespondență. Laturi omoloage. 2. Adj. (Despre o substanță organică) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. 3. Adj. (Biol.; despre unele organe) Care are structură asemănătoare și origine comună, dar formă externă și funcțiuni diferite. 4. S. m. Persoană care deține o funcție oficială într-o organizație sau într-un stat, privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într-o altă organizație sau într-un alt stat. – Din fr. homologue.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu omolog
omológ adj. m., s. m., pl. omológi; adj. f., s. f. omoloágă / omológă, pl. omoloáge / omológe Vezi definitia »
balcanolog, balcanologi, s. m. (pub., peior.) om politic corupt / demagog / imoral Vezi definitia »
ASTROLÓG, astrologi, s. m. (Înv.) Persoană care practica astrologia; p. ext. astronom. – Fr. astrologue (lat. lit. astrologus). Vezi definitia »
STOMATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în stomatologie; dentist. [< fr. stomatologue]. Vezi definitia »
HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oage, s. m., f. și n., HODOROÁGA s. f. art. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv). Vezi definitia »