PROCEDÚRĂ s. f. 1. manieră de a proceda juridic; serie de formalități după care se realizează justiția; actele într-o instanță judecătorească. 2. ramură a dreptului care studiază procedura (1). 3. metodă în medicină, psihologie, sociometrie etc. 4. (inform.) metodă de rezolvare a unei probleme, defalcată în etape succesive; funcție executată de un subprogram, parte din sintaxa limbajelor evoluate. (< fr. procédure, lat. procedura) Vezi definitia »

TÁSTĂ s. f. clapă a pârghiei care acționează ciocănelul ce lovește coarda, respectiv deschide accesul aerului în tuburi la instrumentele muzicale cu claviatură; clapă la mașinile de scris, calculatoare etc. (< germ. Taste, it. tasto) Vezi definitia »

netezitúră, netezitúri, s.f. (înv.) 1. netezime. 2. găteală, dichiseală. Vezi definitia »

EXTRASÍSTOLĂ s.f. (Med.) Contracție suplimentară a inimii, care survine între contracțiile normale, producând o durere ușoară. [< fr. extra-systole, cf. lat. extra – în afară, systole – contracție]. Vezi definitia »

CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (2) din gaura de sondă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. carottier. Vezi definitia »