DIAFONÍE s. f. 1. trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o altă cale. 2. acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta corespunzătoare acestuia. 3. muzică veche pe două voci. (< fr. diaphonie) Vezi definitia »

LEUCOPLAZÍE s. f. îngroșare patologică a unei mucoase, ca rezultat, formarea unei pete albicioase-gălbui. (< fr. leucoplasie) Vezi definitia »

PRAXIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază structura generală a acțiunilor umane și condițiile eficacității acestora. [Pron. -xi-o-, gen. -iei. / < fr. praxiologie, cf. gr. praxis – acțiune, logos – știință]. Vezi definitia »

PSAMOGRAFÍE s. f. studiul fizico-chimic al nisipurilor. (< fr. psammographie) Vezi definitia »

ACIOÁIE s.f. Bronz (sau alt aliaj) Var. cioaie -Din it. Acciaio Vezi definitia »