FLAMÉNCO s. n. gen al muzicii populare spaniole, la țiganii din Andaluzia, care combină cântecul și dansul pe un acompaniament de chitară și castaniete. ◊ (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset. (< sp. flamenco) Vezi definitia »

STERCO- elem. „fecale”. (< fr. sterco-, cf. lat. stercus) Vezi definitia »

SIRÓCO s.n. Vânt uscat și fierbinte care bate în țările mediteraneene. [Scris și sirocco. / cf. fr. sirocco, it. scirocco < cuv. arab]. Vezi definitia »

RINC(O)-, -RÍNC elem. „cioc”. (< fr. rhynch/o/-, rhynque, cf. gr. rhynkhos) Vezi definitia »

GUANÁCO s.m. Specie de lama sălbatică din Anzii chilieni. [Pron. gua-, pl. invar. / < fr. , sp. guanaco, cf. peruv. huanaco]. Vezi definitia »