mîhní (mâhnésc, mâhnít), vb. – 1. (Înv.) A îndepărta, a despărți: episcopul ce va fi negrijnic de biserică și se va mîhni de rugăciune (Pravila Mică). – 2. A întrista, a supăra, a apăsa. – Bg. mahnuvam „a despărți”, din sl. machati „a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Tiktin), cf. bg. maham „a agita”, sb. mahnuti „a mișca”. Sensul înv. al lui mîhni nu apare în dicționare. – Der. mîhneală, s. f. (înv., întristare, supărare, chin); mîhnicios, adj. (dureros, întristător); mîhniciune, s. f. (înv., chin). Vezi definitia »

a-i veni expr. 1. (eufem. – d. femei) a se afla la începutul perioadei de menstruație. 2. (d. bărbați) a ejacula. Vezi definitia »

STRICNͲ, stricnesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A striga, a răcni. – Et. nec. Vezi definitia »

poligní (polignésc, polignít), vb. – A dărîma, a abate, a da jos, a face să cadă. Sl. polegnąti (Cihac, II, 274; Tiktin; Conev 71). Vezi definitia »

a da cu căciula-n câini expr. (pop.) 1. a fi beat. 2. a se comporta fără a ține seama de normele sociale. Vezi definitia »