CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care curăță. 2. S. f. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor. Vezi definitia »

VECTÓR s.m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o direcție și un sens, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. // adj. Rază vectoare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. // (În forma vecto-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „linie de forță”, „(referitor la) vector”. [Acc. și véctor. / < fr. vecteur, cf. lat. vector]. Vezi definitia »

CANABICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu canabicultura. (< canabicultură) Vezi definitia »

MELANJÓR s. n. utilaj în care se efectuează amestecarea produselor fluide sau solide pentru a se omogeniza. (< fr. mélangeur) Vezi definitia »

RADIODIFUZÓR s.n. Difuzor pentru aparate de radio. [Pron. -di-o-. / et. incertă]. Vezi definitia »