văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre Vezi definitia »

POLIZÓR s. n. mașină-unealtă, cu o piatră abrazivă, pentru curățit, ascuțit, lustruit etc. piese (metalice) prin frecare. (< fr. polissoir) Vezi definitia »

ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Anchetă + suf. -tor. Vezi definitia »

MICROMOTÓR s.n. Motor electric de putere mică. [Cf. fr. micromoteur, it. micromotore]. Vezi definitia »

SARISOFÓR s. m. (ant.) soldat în armata macedoneană cu sarisă. (< lat. sarisophorus) Vezi definitia »