cotonoágă, cotonoáge, s.f. (reg.) unealtă agricolă de forma unui băț mai gros, ascuțit la un capăt care este îmbrăcat în fier; cu el se fac găurile în pământ pentru sădirea firelor de răsad sau pentru aracii de la vie; chitonog, chitonag. Vezi definitia »

durbácă (-ắci), s. f. – 1. Cada teascului de struguri. – 2. Vas cu apă rece la alambic. Tc. dibek (Șeineanu, II, 165), cf. alb. dübek „ciubăr”. Vezi definitia »

ȘOLÉTĂ s.f. Mic ou din lemn. ♦ Minge de cros. [Et. incertă]. Vezi definitia »

sidélcă, sidélci, s.f. (reg.) 1. perniță care se pune sub cureaua hamului de pe spinarea calului, pentru ca animalul să nu se rănească. 2. scaun pe care stă țesătoarea la războiul de țesut. Vezi definitia »

ANTROPOZOONÓZĂ s. f. boală comună omului și animalelor. (< germ. Anthropozoonose) Vezi definitia »