DISTILATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care distilează. II. s. n. aparat de distilat. (< fr. distillateur) Vezi definitia »

CONIDIOFÓR s.m. Hifă sporiferă pe care se formează conidiile. [Pron. -di-o-. / < fr. conidiophore]. Vezi definitia »

VIGAVÓR s. n. (Înv.) Mustrare aspră; asprime, violență. Vezi definitia »

pastor Vezi definitia »

RECEPTÓR, -OÁRE I. adj. care receptează (o acțiune mecanică, un curent, o undă etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă. 2. aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. 3. mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare. III. s. m. organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primește sânge de la un donator. (< fr. recepteur) Vezi definitia »