EMONDÁȚIE, emondații, s. f. Emondaj. – Din fr. émondation. Vezi definitia »

AFABULÁȚIE s. f. (Livresc) Acțiunea unei opere literare. – Fr. affabulation (lat. lit. affabulatio, -onis). Vezi definitia »

EXALÁȚIE s. f. exalare. (< fr. exhalation, lat. exhalatio) Vezi definitia »

DOCIMAZÍE s.f. 1. Cercetare care se făcea în vechea Atenă asupra cetățenilor care urmau să primească diferite funcții. 2. Cercetare a cauzelor unui deces prin probe speciale de laborator. 3. Disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri. [Gen. -iei. / < fr. docimasie, gr. dokimasia]. Vezi definitia »

zoonomíe (ramură a zoologiei) s. f., art. zoonomía, g.-d. zoonomíi, art. zoonomíei Vezi definitia »