MIREÁSMĂ, miresme, s. f. 1. Miros plăcut și puternic, răspândit mai ales de plante și flori; parfum, aromă. 2. (La pl.) Uleiuri sau substanțe aromatice plăcut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumează în casă etc.; balsam. – Din sl. mirizma. Vezi definitia »

TĂVĂLITÚRĂ, tăvălituri, s. f. Loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal). – Tăvăli + suf. -tură. Vezi definitia »

BARIÉRĂ s. f. 1. loc de intrare într-un oraș unde, în trecut, se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vânzare. 2. bară mobilă pentru a închide temporar trecerea peste o cale ferată sau șosea; (p. ext.) loc de întretăiere a unei căi ferate cu o șosea. 3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, căldură etc. 4. linie de plecare (la cursele de cai); start. 5. stare marcând limitele posibilităților fizice sau psihologice (ale unui sportiv). (< fr. barrière) Vezi definitia »

ERITROPOIETÍNĂ s.f. Hormon glicoproteic de 30kDa, care este esențial pentru reglarea eritropoiezei. După naștere se produce la nivelul rinichiului. Vezi definitia »

DECALÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță obținută prin hidrogenarea totală a naftalinei, folosită ca solvent. [< fr. décaline]. Vezi definitia »