trúsă (-se), s. f. – Geantă, cutie specială în care se țin instrumente, obiecte de toaletă etc. etc.; instrumentar, scule. Fr. trousse. – Der. trusou, s. n., din fr. trousseau. Vezi definitia »

CONSONÁNȚĂ s. f. 1. (muz.) îmbinare armonioasă de sunete. ◊ asemănare a sunetelor finale din două sau mai multe cuvinte. 2. (fig.) acord, înțelegere, potrivire de opinii. (< fr. consonance, lat. consonantia) Vezi definitia »

turtulátă adj. f. (reg.) gătită și frumoasă. Vezi definitia »

PÉGRĂ s. f. lume interlopă, drojdia societății. (< fr. pègre) Vezi definitia »

PITUITRÍNĂ, pituitrine, s. f. Hormon extras din hipofiza posterioară, cu acțiune antidiuretică. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. pituitrine. Vezi definitia »