sărmán (sărmáni), s. m. – 1. Sărac, proletar, amărît. – 2. Orfan. – Var. înv. săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. – Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s. f. (înv., sărăcie). – Cf. siromah. Vezi definitia »

ANTEMERIDIÁN, -Ă, antimeridiani, -e, adj. De dinainte de amiază, de dimineață. [Pr.: -di-an – Scris și: (prescurtat) a.m.] – Lat. lit. antemeridianus. Vezi definitia »

capsoman, -ă, capsomani, -e, adj. 1. cu capul mare. 2. (peior.) încăpățânat; îndărătnic. Vezi definitia »

AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. Care se află în aer. ◊ Fir aerian = conductor suspendat care servește la transmiterea energiei electromagnetice spre vehicule de tracțiune electrică; fir de cale. Gaz aerian = gaz combustibil întrebuințat la iluminat și încălzit, obținut prin distilarea huilei; gaz de iluminat. ♦ Care se întâmplă, se produce în aer. 2. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos. [Pr.: -ri-an] – Fr. aérien. Vezi definitia »

HESSIÁN s. n. Țesătură de iută cu legătură de pânză, folosită în tapițerie, la confecționarea sarcinilor și ca ambalaj. [Pr.: -si-an] – Din fr. hessian. Vezi definitia »