CIOBÍT, -Ă, ciobiți, -te, adj. Știrbit, spart în parte, crăpat. – V. ciobi. Vezi definitia »

IOANÍT I. s. m. membru al unui ordin monaho-cavale-resc fondat în Palestina la începutul sec. XII; ospitalieri. II. adj. care aparține ioaniților (I), referitor la ioaniți. (< germ. Johannit) Vezi definitia »

GLONTUÍT, -Ă, glontuiți, -te, adj. (Rar) Lovit, rănit de glonț. – Din glonte. Vezi definitia »

vâslít s. n., pl. vâslíturi Vezi definitia »

VOLNICÍT, -Ă, volniciți, -te, adj. (Înv.) Lăsat liber, eliberat. – V. volnici. Vezi definitia »