HEPATOLOGÍE s. f. disciplină care studiază anatomia, fiziologia și patologia ficatului. (< fr. hépatologie) Vezi definitia »

ENARMONÍE s. f. raport între două sunete muzicale care au aceeași înălțime, dar cu notații diferite. (< fr. enharmonie) Vezi definitia »

negráie adj. f. (înv.) neagră. Vezi definitia »

HIPERCRINÍE s.f. (Med.) Secreție excesivă a unei glande endocrine. [Gen. -iei. / < fr. hypercrinie, cf. gr. hyper – peste, krinein – a secreta]. Vezi definitia »

FITOFIZIOLOGÍE s.f. Știință care studiază principalele procese fiziologice din corpul plantelor; fiziologia plantelor. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. phytophysiologie]. Vezi definitia »