AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var.: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie). Vezi definitia »

REFLEXOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a anumitor reflexe¹ (II, 3). (< fr. réflexothérapie) Vezi definitia »

VRĂJITORÍE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. – Vrăjitor + suf. -ie. Vezi definitia »

REFÁCȚIE s.f. 1. Reducere a prețului unei mărfi în caz că aceasta, la livrare, nu corespunde condițiilor convenite. 2. Reconstruirea unei linii de cale ferată când șinele acesteia au suferit o uzură peste limita admisibilă. [Gen. -iei. / < fr. réfaction]. Vezi definitia »

PSEUDOBLEPSÍE s. f. iluzie optică. (< fr. pseudoblepsie) Vezi definitia »