ABSOLUȚIÚNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pron. -ți-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution]. Vezi definitia »

TIPODIMENSIÚNE, tipodimensiuni, s. f. Dimensiune standardizată. [Pr.: -si-u-] – Tip + dimensiune. Vezi definitia »

AUSCULTAȚIÚNE s.f. v. auscultație. Vezi definitia »

*afectiune progresiva, care apare mai frecvent la adolescenti si la adultii tineri; corneea se subtiaza si isi schimba forma; poate lua forma unui ochi Vezi definitia »

CATARÍNE s.n.pl. v. catarinieni. Vezi definitia »